Coeziunea economică, socială sau teritorială în zona Dunării

Coeziunea economică, socială sau teritorială în zona Dunării – una dintre cele mai mari provocări pe care le poate avea Europa

Aflat pe ordinea de zi a sesiunii plenare a Parlamentului European, subiectul Strategiei Uniunii Europene privind Dunărea a trezit interesul europarlamentarilor din diverse comisii, având în vedere complexitatea tematicii şi amploarea demersului. Rezoluţia propusă, întrebarea orală şi celelalte intervenţii, demonstrează acest lucru.

Cu toate acestea, demersul integrator european este oarecum la început şi tocmai de aceea există o mare preocupare din partea tuturor instituţiilor să primească din partea Comisiei Europene cea mai eficientă propunere de abordare a elaborării acestei Strategii.

„In momentul de faţă pentru bazinul Dunării există instrumente financiare disponibile pentru proiecte de infrastructură, de dezvoltare economică sau pentru protecţia mediului dar acestea pot fi folosite doar de statele membre UE şi parţial de cele învecinate acestora”, a precizat europarlamentarul PD-L/PPE în intervenţia sa de miercuri seara din plenul Parlamentului European, în cadrul căreia a adresat mai multe întrebări Comisiei, între care „Ce plan are Comisia pentru consultarea partenerilor locali? Există grupuri de experţi la nivel regional sau local implicaţi în procesul de elaborare a Strategiei? Cum va fi posibilă încadrarea în termenul solicitat de Consiliu – sfârşitul anului 2010?”.

Reamintim că în iunie 2009, Consiliul European reunit la Bruxelles a recomandat elaborarea Strategiei Europene privind Dunărea, pe modelul Strategiei Regiunii Marii Baltice, termenul precizat pentru finalizarea acestei Strategii fiind sfârşitul anului 2010.

Pentru a demonstra larga susţinere şi deschidere spre colaborare, Petru Luhan, alături de alţi europarlamentari, au depus o rezoluţie prin care reafirmă importanţa pe care o acordă acestui subiect, dar şi metodologiei care va fi utilizată de Comisie. Membrii Parlamentului European subliniază că este nevoie de o largă consultare cu actorii din statele din regiunea Dunării, de implicarea actorilor locali şi regionali şi de colaborarea cu statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, dar se află în regiunea Dunării.