Privatizarea CFR la camera ascunsă, păcăliți suntem cu toţii

Dacă mai aveați vreun dubiu că privatizarea CFR Marfă a fost încă de la început o farsă, iată dovada clară: garanția de participare la licitație va fi returnată Grupului Feroviar Român (GFR), deși există încă semne de întrebare legate de respectarea obligațiilor contractuale ale ambelor părți.

Nici nu știu ce e mai rău. Faptul că statul român a trucat o licitație pentru a bifa formal o condiție impusă de FMI sau că active de interes național riscau să ajungă în mâinile unui apropiat al puterii. Mi-e teamă că asistăm la repetarea istoriei obscure a privatizărilor din România și la jocuri politice ce riscă să submineze economia românească.

Un lucru este cert: după dezastrul privatizării Oltchim de anul trecut, Guvernul USL a eșuat lamentabil în privatizarea CFR Marfă.

Nu am să intru în detaliile procesului; vreau doar să trag un semnal de alarmă asupra gravelor deficiențe ce au prevăzut, încă de la început, soarta privatizării CFR Marfă. Nu e niciun secret faptul că firma care și-a adjudecat contractul este o firmă-căpușă a CFR Marfă, și nici faptul că patronul GFR are un trecut controversat.

Demarat în grabă şi lipsit de transparență, procesul de privatizare a fost tergiversat şi deturnat în favoarea clientului preferat GFR, de exemplu, prin ștergerea datoriilor CFR Marfă. Şi mai grav este faptul că celelalte firme interesate nu au avut, practic, nicio șansă.

De ce să modernizezi România prin implicarea sectorului privat, când poți să cedezi activele statului după metoda de succes brevetată în anii ´90? De ce să creezi bunăstare, când poți să-ţi păstrezi influența politică? Asta pare să fie motto-ul privatizărilor marca USL.

Mi-e teamă că efectele eşecului privatizării se vor face resimţite asupra mediului de afaceri. Nu ştiu cum vom mai putea să atragem investitori străini, în condiţiile în care Guvernul Ponta nu reușește sa dea un semnal de coerenţă şi seriozitate.