Agenda ascunsă a lui László Tőkés

Declarațiile năucitoare făcute de dl László Tőkés în plenul Parlamentului European ar putea lăsa unui străin senzația că în România nu se respectă drepturile minorităților. Unui occidental mai puțin informat, care știe doar că în țara noastră există de la o vreme probleme cu statul de drept, nu i se va părea imposibil că guvernul de la București duce o „politică de asimilare” împotriva comunității maghiare sau că… situația secuilor din Transilvania este comparabilă cu a tătarilor din Crimeea!
Opiniile dlui Tőkés vin, nu întâmplător, în urma mitingului de la Târgu Mureș, la care au participat mai mulți reprezentanți ai unui partid extremist din Ungaria.
Dacă dl Tőkés ar fi făcut afirmațiile la vreo tabără de vară din România, am fi zis că a intrat în campanie electorală și nu i-am fi dat probabil atenție. Din simplul motiv că dumnealui nu mai este demult un personaj politic demn de luat în serios. Însă în Parlamentul European declarațiile au un alt ecou.
Să punem lucrurile la punct: maghiarii și secuii se bucură în România de toate drepturile de care se bucură și românii. Iar situația lor nu are nicio legătură cu a tătarilor din Crimeea, unde ura și armele au luat locul dialogului.
Drepturile minorităților naționale sunt consfințite clar prin articolul 6 din Constituție: “Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”.
Dar ce vrea, de fapt, dl Tőkés?
În cadrul aceleiași intervenții, dumnealui cere instituțiilor europene să sprijine “autonomia Ținutului Secuiesc”. O altă manipulare grosolană. Această regiune, formată din trei județe aflate în inima Transilvaniei, se bucură de tot atâta autonomie ca și celelalte 38 de unități administrativ-teritoriale ale țării, chestiune reglată și ea de Constituție, prin articolul 120: “Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice”.
Este evident, pentru oricine cunoaște agenda reală dlui Tőkés, că nu la tipul acesta de autonomie se referă dumnealui. De ani de zile, o mână de extremiști agită steagul separatismului și visează la un scenariu în mai mulți pași: pentru început, o autonomie lărgită pe criterii etnice, apoi crearea unei enclave teritoriale, un fel de stat în stat şi, într-un final, separarea de România.
Sigur, acest scenariu contravine Constituției, care stipulează că statul român este “unitar și indivizibil”, cât și reglementărilor internaționale. Ca să nu mai spunem că nu are nici un sens într-o Europă unită.
Dar cea mai bună dovadă că dl Tőkés este complet rupt de realitate o constituie faptul că principala formațiune politică a comunității maghiare din România, UDMR, a fost cooptată din nou la guvernare. Ce garanție mai bună poate exista în privința respectării drepturilor minorităților în țara noastră?