Dragi politicieni și ziariști britanici, le datorați scuze românilor!

După cum ați văzut, “hoardele” de români – pe care tabloidele de largă circulație le anunțau înainte de Anul Nou – nu au luat cu asalt Marea Britanie. Au trecut deja mai bine de două săptămâni din 2014 și… nimic!

De fapt, în prima cursă aeriană sosită la Londra pe 1 ianuarie – după cum au putut constata doi distinși membri ai Parlamentului, prezenți la fața locului – se aflau doar câțiva cetățeni români nou-veniți în țara dumneavoastră. Între aceștia, doi tineri care vor lucra într-o spălătorie auto și un medic angajat de un spital. Toți vorbitori de limbă engleză, toți cu contracte de muncă semnate, toți declarând că vor să muncească, nu să încaseze ajutoare sociale.

Dar și mai dezamăgitor pentru profeții invaziei românești trebuie să fi fost faptul că avionul respectiv era pe un sfert gol! Din simplul motiv că românii nu s-au înghesuit să plece cu miile – așa cum prevestise, pe un ton apocaliptic, o parte a presei britanice – atunci când au aflat că se va ridica interdicția de a munci în anumite state ale Uniunii Europene.

Presa românească, la rândul ei, a relatat cu lux de amănunte această campanie mediatică. A făcut-o, evident, criticând sau ironizând panica inoculată de anumiți lideri de opinie, care se temeau că vom năvăli în Marea Britanie ca niște “barbari” ai secolului XXI.

Oricărui român, această campanie îi aduce aminte probabil de o povestire populară, intitulată “Prostia omenească”, a marelui scriitor Ion Creangă (1837-1889).

Eroul acestei povestiri se întoarce acasă și își găsește soția și soacra plângând și urlând în timp ce se holbează la pătuțul copilului. Întrebate ce le-a apucat, ele răspund că micuțul va muri. De ce? Pentru că pătuțul lui se află lângă sobă, pe sobă se află un drob de sare, iar dacă pisica se va sui și-l va răsturna, i-ar putea cădea în cap. Cu alte cuvinte, pericolul e doar în mintea lor.

V-am citat această povestire pentru a vă arăta de cât umor şi de câtă înțelepciune este în stare poporul nostru, pe care unii îl disprețuiesc într-atât încât îl asemuiesc unei adunături de “hoți, leneși și cerșetori”. Sigur că există și astfel de oameni în România, la fel cum există și în Marea Britanie. Indiferent de culoarea pielii lor! Dar acestea sunt excepții. Majoritatea românilor – oricât cât de săraci ar fi considerați prin comparație cu alte națiuni – sunt cinstiți, mândri și muncitori.

Lor, celor puțini care vin în țara dumneavoastră să muncească sau să studieze, ca și celor mulți rămași acasă, le datorați scuze!

Petru Luhan – Membru al Parlamentului European